Idei false despre autism

Fals: Autismul este o boală psihică sau mentală.

Fapt: Autismul este o tulburare de dezvoltare de natură neurobiologică.

Fals: Părinţii sunt de vină pentru că copilul lor are autism.

Fapt: Deşi la această oră nu se cunoaşte cauza (cauzele) specifică a autismului, cercetările sugerează drept cauze primare factori genetici şi disfuncţii biologice, neurologice la nivelul sistemului nevos central. Teoria emisă de psihiatrul Bettleheim că autismul este cauzat de mame reci şi distante şi care nu oferă copilului afectivitate este total eronată. Din nefericire, unele familii continuă să se simtă vinovate, sînt făcute de unii profesionişti să se simtă vinovate pentru tulburarea copilului lor.

Fals: Copiii cu autism sunt retardaţi.

Fapt: Deşi retardul mintal coexistă frecvent cu autismul, nu toţi copiii cu autism au retard. Coeficentul de inteligenţă al copiilor cu autism poate varia de la foarte scazut pînă la foarte ridicat.

Fals: Copiii cu autism sunt copii obraznici care vor să se poarte rău, să manipuleze.

Fapt: Copiii cu autism pot avea uneori un comportament agitat sau agresiv. Există mai multe motive pentru care anumiţi copii se pot manifesta astfel: confuzie datorită dificultăţilor de comunicare, dificultăţi de a “citi” semnele sociale şi contextuale, supra-senzitivitate senzorială, slaba toleranţă la schimbare, nivel ridicat de anxietate, etc. Însă aceste comportamente nu sînt, în general, “alese” de copil. Ei încearcă să facă faţă la cerinţele mediului, care pot să nu aibă nici un sens pentru ei.

Fals: Oamenii se pot vindeca sau depaşi autismul.

Fapt: La această dată nu se cunoaşte nici un leac pentru autism. Acesta este o condiţie pe viaţă. Însă, cu intervenţie timpurie, programe terapeutice şi educationale adecvate, se pot face multe pentru maximizarea independenţei persoanei cu autism, iar caracteristicile vizibile asociate autismului pot deveni mai puţin pregnante, în unele cazuri chiar invizibile pentru cei neavizaţi. Cu toate acestea, dificultăţile de relaţionare socială, de comunicare socială rămîn pe toată durata vieţii.

Fals: Persoanele cu autism evită contactul vizual cu ceilalţi.

Fapt: Persoanele cu autism pot evita contactul vizual sau pot privi către cineva într-un mod atipic. Pot folosi, de exemplu, privirea periferică atunci cînd vorbesc cu cineva. Anumite persoane cu autism pot să nu fie capabile de a procesa mai multe informaţii furnizate pe cale senzorială venite în acelaşi timp. De ex., poate să nu fie capabilă de a asculta pe cineva care vorbeşte şi să privească în acelaşi timp la persoana respectivă. Poate să îi fie mai uşor sa proceseze informaţiile verbale dacă priveşte înaltă parte.

Fals: Persoanele cu autism peferă să fie izolate, singure şi fără prieteni.

Fapt: Persosnele cu autism, ca toţi ceilalţi oameni, cu nevoi şi preferinţe individuale referitoare la modul de a-şi petrece timpul liber. Unii dintre ei preferă să fie singuri în cea mai mare parte a timpului, alţii caută companie, însă le lipseşte abilitatea de a interacţiona cu uşurinţă cu cineva. Pentru unele persoane lipsa abilităţilor necesare de a avea relaţii cu ceilalţi oameni poate fi deosebit de fustrantă şi poate duce la depresii.

Fals: Autismul este un handicap atît de grav şi fără scăpare încît nu se pot face prea multe lucruri pentru aceste persoane.

Fapt: Autismul este o tulburare complexă, dar toate persoanele cu autism pot învăţa abilităţi care să le permită să trăiască, să muncească şi să se distreze în cadrul comunităţii. Intervenţia timpurie, planificarea educaţională adecvată şi solidă şi funizarea de informaţii corecte despre autism către toţi cei care sînt implicaţi în viaţa acestor persoane sînt estenţiale pentru asigurarea unui viitor bun pentru ele. Pintr-o educaţie adecvată, prin cunoaşterea nevoilor şi preferinţelor individuale, prin spijin ţintit şi acces la toate oportunităţile comunităţii, pesoanele cu autism pot duce o viaţă satisfăcătoare şi productivă.

 

 

Anunțuri

Comentariile sunt închise.